vânzoleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de
a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. –
Vânzoli +
suf. -eală.vânzoleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânzoleálă s. f., g.-d. art.
vânzolélii; pl.
vânzolélivânzoleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de
a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. —
Vânzoli +
suf. -
eală.