vânzare - explicat in DEX

vânzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vinderii, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. 3. Trădare. – Vinde + suf. -are.

vânzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânzáre s. f., g.-d. art. vânzắrii; pl. vânzắri

vânzare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vânzare f. 1. fapta de a vinde: o casă de vânzare; 2. fig. trădare pentru bani: suflet de vânzare. [Formă paralelă cu vindere (cf. crezare și credere)].

vânzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNZÁRE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate, ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. — Vinde + suf. -are.