vântușor - explicat in DEX
vântușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. –
Vânt +
suf. -ușor.vântușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vântușór (rar) s. n.
vântușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. —
Vânt +
suf. -
ușor.