vânturatic - explicat in DEX

vânturatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.

vânturatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice

vânturatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vânturatic a. fig. flușturatic.

vânturatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. — Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.