vântura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTURÁ, vấntur, vb. I.
Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦
Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera.
2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦
Fig. A frământa, a tulbura.
4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.
5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus:
vântură-lemne sau
vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier.
6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... –
Lat. ventulare (=
ventilare).
vântura (Dicționarul explicativ al limbii române, 1984 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VÂNTURÁ, vấntur, vb. I.
Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦
Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera.
2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦
Fig. A frământa, a tulbura.
4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.
5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus:
vântură-lume sau
vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier.
6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... –
Lat. ventulare (=
ventilare).
vântura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânturá (a ~) vb., ind. prez. 3
v'ânturăvânturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânturà v.
1. a curăța grânele scuturându-le de mai multe ori:
a vântura grâul; 2. fig a curăța:
să vânture ca pleava oștirile dușmane AL.;
3. a străbate repede:
ce vântură Europa cu spada veșnic goală Al. [Lat. VENTULARE = VENTILARE].
vântura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTURÁ, vấntur, vb. I.
Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦
Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera.
2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.
3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦
Fig. A frământa, a tulbura.
4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.
5. Fig. A cutreiera, a colinda, ◊ Compus:
vântură-lume sau
vântură-țară s. m. și
f. = om hoinar, aventurier.
6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... —
Lat. ventulare (=
ventilare).