vântrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [
Var.:
vintreá s. f.] –
Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.vântrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vântreá / vintreá (înv.) s. f., g.-d. art.
vântrélei / vintrélei; pl.
vântréle / vintréle, art.
vântrélele / vintrélelevântrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTREÁ, vântrele, s. f. Pânză de corabie; vetrelă. [
Var.:
vintreá s. f.] —-
Cf. sl. vetrilo, rom. vânt.