vântos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt.
2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie.
3. S. f. pl. Iele. –
Vânt +
suf. -os.vântos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vântós adj. m., pl.
vântóși; f.
vântoásă, pl.
vântoásevântos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vântos a. repede ca vântul:
cu aripi vântoase EM. [Lat. VENTOSUS].
vântos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt.
2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie.
3. S. f. pl. Iele. —
Vânt +
suf. -
os.