vântoaie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VÂNTOÁIE,vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). – Vânt + suf. -oaie.
vântoaie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie
vântoaie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VÂNTOÁIE,vântoaie, s. f. (Pop.) Vântoasă (2). — Vânt + suf. -oaie.