vânticel - explicat in DEX
vânticel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. –
Vânt +
suf. -icel.vânticel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânticél s. n., pl.
vânticélevânticel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. —
Vânt +
suf. -
icel.