vânjos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦
Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. –
Vânj +
suf. -os.vânjos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânjós adj. m., pl.
vânjóși; f.
vânjoásă, pl.
vânjoásevânjos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânjos a. musculos, mlădios. [V.
vânj].
vânjos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNJÓS, -OÁSĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦
Fig. înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. —
Vânj +
suf. -
os.