vâlvora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂLVORÁ, pers. 3
vâlvorează, vb. I.
Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din
vâlvoare.vâlvora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg.
vâlvoreázăvâlvora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂLVORÁ, pers. 3
vâlvorează, vb. I.
Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. — Din
vâlvoare.