vâjâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VÂJÂIÁLĂ,vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală.
vâjâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
vâjâială(Dicționar de argou al limbii române, 2007) vâjâială,vâjâieli s. f. v. vâj.
vâjâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VÂJÂIÁLĂ,vâjâieli, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jă-ia-. — Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] — Vâjâi + suf. -eală.