vuvuitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VUVUITÚRĂ,vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură.
vuvuitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vuvuitúră (reg.) (-vu-i-) s. f., g.-d. art. vuvuitúrii; pl. vuvuitúri
vuvuitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VUVUITÚRĂ,vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] — Vuvui + suf. -tură.