vuvui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VUVUÍ, vúvui, vb. IV.
Intranz. (
Reg.)
1. A cânta cu vuva.
2. (La
pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. –
Vuvă +
suf. -ui.vuvui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vuvuí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
vúvuie, imperf. 3
sg. vuvuiá; conj. prez. 3
să vúvuievuvui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VUVUÍ, vúvui, vb. TV.
Intranz. (
Reg.)
1. A cânta cu vuva.
2. (La
pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. —
Vuvă +
suf. -
ui.vuvuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vuvuì v. a răsuna surd:
vântul, balta vuvue. [Onomatopee].