vutcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÚTCĂ s. f. v. votcă.vutcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vútcă (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. –
Var. vodcă. Pol. wodka (Tiktin). –
Der. vutcar, s. m. (fabricant de votcă),
sec. XVIII.
vutcă (Dicționaru limbii românești, 1939)vútcă f., pl.
ĭ (rus.
vódka, dim. d.
vodá, apă, un fel de rachiŭ (lichĭor).
vutcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vutcă f. rachiu zaharisit rusesc. [Rus. VODKA (din VODA, apă)].
vutcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÚTCĂ s. f. v. votcă.