vută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÚTĂ, vute, s. f. (
Constr.) Lucrare de zidărie în forma de boltă. – Din
fr. voûte.vută (Dicționar de neologisme, 1986)VÚTĂ s.f. (
Arhit.)
1. Lucrare de zidărie în formă de boltă, construită din pietre puse unele peste altele. ♦ Porțiune a unei bolți sau a unei arcade cuprinsă între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ♦ Partea arcuită a unei porți, a unei ferestre.
2. (
Geol.) Creasta unui anticlinal; boltă. [< fr.
voûte].
vută (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÚTĂ s. f. 1. lucrare de zidărie în formă de boltă. ◊ porțiune a unei bolți sau arcade între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ◊ partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. creasta unui anticlinal; boltă. (<fr.
voûte)
vută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vútă s. f.,
g.-d. art. vútei; pl. vútevută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÚTĂ, vute, s. f. (
Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. — Din
fr. voûte.