vurt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VURT, vurturi, s. n. (
Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. –
Et. nec.vurt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vurt (
reg.)
s. n.,
pl. vúrturivurt (Dicționaru limbii românești, 1939)vurt n., pl.
urĭ. Mold. sud. R. S. Posleț.
vurt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VURT, vurturi, s. n. (
Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. —
Et. nec.