vulturoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (
1); vulturiță, vulturoaie. –
Vultur +
suf. -oaică.vulturoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulturoáică s. f.,
g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáicevulturoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (
1); vulturiță, vulturoaie. —
Vultur +
suf. -
oaică.