vulgata - explicat in DEX

vulgata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VULGÁTA s. f. art. Versiune latină a Bibliei, adoptată la Conciliul din Trent, Folosită și azi în Biserica Catolică; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

vulgata (Dicționar de neologisme, 1986)
VULGÁTA s.f. Versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent și folosită și azi în biserica romano-catolică; carte care conține această versiune. [< lat. (versio) Vulgata, fr. Vulgate].

vulgata (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VULGÁTA s. f. versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent și folosită și azi în biserica romano-catolică. (< lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)

vulgata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Vulgáta (versiune latină a Bibliei) s. propriu f., g.-d. Vulgátei

vulgata (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vulgáta f., pl. e (lat. vulgata, fem., d. vulgatus, popularizat, divulgat). Traducerea latină a sfinteĭ Scripturĭ (revăzută de sfîntu Ĭeronim la 384), care e singura pe care o recunoaște biserica catolică.

vulgata (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Vulgata f. traducere latină a Sfintei Scripturi, revăzută de sfântul Ieronim (384), singura recunoscută de Biserica catolică.

vulgata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice, dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. — Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.