vulgariza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I.
1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦
Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă.
2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza.
3. Refl. A deveni vulgar (
1). – Din
fr. vulgariser.vulgariza (Dicționar de neologisme, 1986)VULGARIZÁ vb. I. 1. tr. (
Rar) A răspândi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza.
2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
3. refl. (
Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr.
vulgariser].
vulgariza (Marele dicționar de neologisme, 2000)VULGARIZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr.
vulgariser)
vulgariza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulgarizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
vulgarizeázăvulgariza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I.
1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦
Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă.
2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza.
3. Refl. A deveni vulgar (
1). — Din
fr. vulgariser.vulgarizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vulgarizà v.
1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor:
a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul:
a vulgariza instrucțiunea.