vulgaritate - explicat in DEX

vulgaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VULGARITÁTE, vulgarități, s. f. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. ♦ (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarité, lat. vulgaritas, -atis.

vulgaritate (Dicționar de neologisme, 1986)
VULGARITÁTE s.f. Caracterul a tot ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie. ♦ (Concr.; la pl.) Expresie, faptă vulgară. [Cf. fr. vulgarité, lat. vulgaritas].

vulgaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VULGARITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie. ◊ expresie, faptă vulgară. (< fr. vulgarité, lat. vulgaritas)

vulgaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritắții; (expresii, fapte) pl. vulgaritắți

vulgaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vulgaritáte f. (lat. vulgáritas, -átis). Caracteru de a fi vulgar.

vulgaritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vulgaritate f. defectul celor vulgare, banalitate.

vulgaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VULGARITÁTE, (2) vulgarități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincție; trivialitate, grosolănie. 2. (Concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. — Din fr. vulgarite, lat. vulgaritas, -atis.