vulgarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (
1); cugetare vulgară. – Din
fr. vulgarisme.vulgarism (Dicționar de neologisme, 1986)VULGARÍSM s.n. Expresie vulgară; idee vulgară. [Cf. fr.
vulgarisme].
vulgarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)VULGARÍSM s. n. expresie, cugetare vulgară. (< fr.
vulgarisme)
vulgarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulgarísm s. n.,
pl. vulgarísmevulgarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULGARÍSM, vulgarisme, s. n. Expresie vulgară (
1); cugetare vulgară. — Din
fr. vulgarisme.