vulcanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan.
2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din
it. vulcanico, fr. volcanique.vulcanic (Dicționar de neologisme, 1986)VULCÁNIC, -Ă adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor.
2. (
Fig.) Impetuos, nestăpânit, năvalnic. [Cf. it.
vulcanico, fr.
volcanique].
vulcanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)VULCÁNIC, -Ă adj. 1. format prin acțiunea vulcanilor; efuziv. 2. (fig.) impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, ardent. (< it.
vulcanico, fr.
volcanique)
vulcanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulcánic adj. m.,
pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánicevulcanic (Dicționaru limbii românești, 1939)*vulcánic, -ă adj. (d.
vulcan, fr.
volcanique, it.
vulcánico). Din saŭ de la vulcan:
scoriĭ vulcanice, teren vulcanic. Fig. Ardent, impetuos:
imaginațiune vulcanică.vulcanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vulcanic a.
1. ce ține de vulcani:
teren vulcanic; 2. fig. foarte ardent:
imaginațiune vulcanică.vulcanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan.
2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. — Din
it. vulcanico, fr. volcanique.