vuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VUITÓR, -OÁRE,vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.
vuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vuitór (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre
vuitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VUITÓR, -OÁRE,vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] — Vui + suf. -tor.