vuietoare - explicat in DEX

vuietoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

vuietoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] — Vuiet + suf. -oare.