vrăjmaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Dușman; inamic.
2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [
Var.:
vrășmáș, -ă s. m. și
f.,
adj.] –
Cf. vrajbă.