votum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÓTUM s. n. (
Livr.)
1. Promisiune făcută zeilor. ◊ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă).
2. Dorință, voie. – Din
lat. votum.votum (Dicționar de neologisme, 1986)VÓTUM s.n. (
Liv.)
1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).
2. Dorință, voie. [< lat.
votum].
votum (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÓTUM s. n. 1. promisiune făcută zeilor. ◊ rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. dorință, voie. (< lat.
votum)
votum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vótum (ofrandă, dorință)
s. n.votum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÓTUM s. n. 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).
2. Dorință, voie. —
Din lat. votum.