votiv - explicat in DEX

votiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.

votiv (Dicționar de neologisme, 1986)
VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune].

votiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus)

votiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
votív adj. m., pl. votívi; f. votívă, pl. votíve

votiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*votív, -ă adj. (lat. votivus, d. vovére, votum, a hărăzi, a închina, a dori). Închinat, hărăzit: biserică votivă.

votiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
votiv a. tablou votiv, oferit spre a împlini o promisiune solemnă: te ai izolat aicea ca un tablou votiv AL.

votiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. — Din fr. votif, lat. votivus.