votant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOTÁNT, -Ă, votanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care votează. – Din
fr. votant.votant (Dicționar de neologisme, 1986)VOTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care votează. [< fr.
votant].
votant (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care votează. (< fr.
votant)
votant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)votánt adj. m.,
s. m.,
pl. votánți; adj. f.,
s. f. votántă, pl. votántevotant (Dicționaru limbii românești, 1939)*votánt, -ă s. (fr.
votant, d.
voter, a vota). Care votează, alegător.
votant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)votant m. cel ce votează.
votant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOTÁNT, -Ă, votanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care votează. — Din
fr. votant.