volută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLÚTĂ, volute, s. f. (
Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite;
p. gener. ornament în spirală. – Din
fr. volute, it. voluta.volută (Dicționar de neologisme, 1986)VOLÚTĂ s.f. (
Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit mai ales la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. [< fr.
volute, it.
voluta, cf. lat.
volutus – întors].
volută (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLÚTĂ s. f. 1. ornament în formă de spirală, folosit la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. 2. (fig.) răsucire, spirală (a gândirii). (< fr.
volute, it.
voluta)
volută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)volútă s. f.,
g.-d. art. volútei; pl. volútevolută (Dicționaru limbii românești, 1939)*volútă f., pl.
e (lat.
volúta. V.
voltă și
boltă).
Arh. Ornament învălătucit (ca la capitelele columnelor ionice).
volută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLÚTĂ, volute, s. f. (
Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit Ia capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite;
p. gener. ornament în spirală. — Din
fr. volute, it. voluta.