voluntarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLUNTARÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă.
2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței (individuale sau colective) o importanță primordială, hotărâtoare.
3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. – Din
fr. volontarisme (după
voluntar).
voluntarism (Dicționar de neologisme, 1986)VOLUNTARÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă.
2. Concepție socio-politică, care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi.
3. Concepție în psihologie după care în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. [Cf. germ.
Voluntarismus, fr.
voluntarisme].
voluntarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLUNTARÍSM s. n. 1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă. 2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi. 3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. (< fr.
volontarisme)
voluntarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voluntarísm s. n.voluntarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLUNTARÍSM s. n. 1. Doctrină potrivit căreia acțiunile noastre sunt legate de voință sau de liberul arbitru și nu de intelect sau de înclinațiile naturale.
2. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. — Din
fr. volontarisme (după
voluntar).