voluntariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLUNTARIÁT s. n. Angajare în armată ca voluntar (
II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. [
Pr.:
-ri-at] – Din
fr. volontariat (după
voluntar).
voluntariat (Dicționar de neologisme, 1986)VOLUNTARIÁT s.n. Angajare în armată ca voluntar; durată a serviciului militar făcut ca voluntar. [Pron.
-ri-at. / cf. fr.
volontariat].
voluntariat (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLUNTARIÁT s. n. angajare în armată ca voluntar; durata serviciului. (< fr.
volontariat)
voluntariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voluntariát (-ri-at) s. n.voluntariat (Dicționaru limbii românești, 1939)*voluntariát n., pl.
e (d.
voluntar; fr.
volontariat). Serviciu soldatuluĭ voluntar.
voluntariat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voluntariat n. serviciu de voluntar, în special angajament militar contractat în anumite condițiuni.
voluntariat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLUNTARIÁT s. n. 1. Angajare în armată ca voluntar (
II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar.
2. Activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material. [
Pr.: -
ri-at] — Din
fr. volontariat (după
voluntar).