voltijor - explicat in DEX

voltijor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. – Din fr. voltigeur.

voltijor (Dicționar de neologisme, 1986)
VOLTIJÓR s.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur].

voltijor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
voltijór, voltijóri, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor).

voltijor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOLTIJÓR s. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur)

voltijor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voltijór s. m., pl. voltijóri

voltijor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*voltijór m. (fr. voltigeur). Cel ce face voltij. În Francia, în ainte [!] de 1870, un fel de soldațĭ de elită, scunzĭ, așezațĭ la stînga batalionuluĭ.

voltijor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
voltijor m. soldat din infanteria ușoară, întrebuințat ca tiralior (= fr. voltigeur).

voltijor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. — Din fr. voltigeur.