voltametru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. – Din
fr. voltamètre.voltametru (Dicționar de neologisme, 1986)VOLTAMÉTRU s.n. Aparat de electroliză a apei sau a unei soluții a sării unui metal folosit pentru a determina cantitatea de electricitate care a străbătut circuitul în care e montat aparatul. [< fr.
voltamètre].
voltametru (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLTAMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanță, depusă la catodul unei băi de electroliză. (< fr.
voltamètre)
voltametru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voltamétru (-me-tru) s. n.,
art. voltamétrul; pl. voltamétrevoltametru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. — Din
fr. voltamètre.