volintirie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
volintiríe s.f. (înv.) oștire nedisciplinată a volintirilor lui Ipsilante.
volintirie (Dicționaru limbii românești, 1939)
volintiríe f. (d. volintir). Vechĭ. Vĭața de volintir: l-a trimes [!] la volintirie. Azĭ. Fig. Fam. Apucăturĭ de scandalagiu: maĭ lasă-te de volintirie, măĭ !
volintirie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
volintirie f. oștirea nedisciplinată a volintirilor: trimite-l la volintirie pe malul Dunării AL.