volintiraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VOLINTIRÁȘ,volintirași, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui volintir. – Volintir + suf. -aș.
volintiraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) volintiráș (înv.) s. m., pl. volintiráși
volintiraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VOLINTIRÁȘ,volintirași, s. m. (înv.) Diminutiv al lui volintir. — Volintir + suf. -aș.