volieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLIÉRĂ, voliere, s. f. Cușcă sau ansamblu de cuști de dimensiuni mari, confecționate din plasă de sârmă, în care se țin păsări în grădinile zoologice. [
Pr.:
-li-e-] – Din
fr. volière.volieră (Dicționar de neologisme, 1986)VOLIÉRĂ s.f. Adăpost din rețea de sârmă în care se țin păsările; colivie mare. [Pron.
-li-e-. / < fr.
voliĂ?re].
volieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLIÉRĂ s. f. colivie mare din rețea de sârmă, în care se țin păsările. (< fr.
volière)
volieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voliéră (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. voliérei; pl. voliérevolieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLIÉRĂ, voliere, s. f. Cușcă sau ansamblu de cuști de dimensiuni mari, confecționate din plasă de sârmă, în care se țin păsările în grădinile zoologice. [
Pr.: -
li-e-] — Din
fr.
volière.