volei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÓLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de două echipe adverse compuse din câte șase jucători, care aruncă o minge specială peste o plasă întinsă sus, în mijlocul terenului. [
Var.:
vólei-bal s. n.] – Din
engl. volley[
-ball].
volei (Dicționar de neologisme, 1986)VÓLEI s.n. Joc sportiv care are loc între două echipe de câte șase jucători pe un teren special amenajat și care constă în aruncarea unei mingi numai cu mâinile peste o plasă întinsă sus la mijlocul terenului. [Pron.
-lei, var.
volei-bal s.n. / < engl.
volley-ball].
volei (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÓLEI/VÓLEI-BAL s. n. joc sportiv disputat între două echipe a câte 6 jucători, care constă în aruncarea unei mingi numai cu mâinile peste un fileu întins sus, la mijlocul terenului. (< engl.
volley/-ball/)
volei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vólei s. n.volei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÓLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de două echipe adverse compuse din câte șase jucători, care aruncă o minge specială peste o plasă întinsă sus, în mijlocul terenului. [
Var.:
vólei-bal s. n.] — Din
engl. volley[-ball].