volcamerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*volcamérie f. (după numele botanistuluĭ Volkamer). Bot. O plantă verbenacee cultivată p. florile eĭ frumoase și mirositoare plăcut (volkameria [saŭ clerodendron] fragrans). E originară din China și Japonia. – Vulg. volgaméră și volcamélie.