vodevil - explicat in DEX

vodevil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VODEVÍL, vodeviluri, s. n. Specie de comedie ușoară sau de farsă (într-un act), în textul căreia sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral. – Din fr. vaudeville.

vodevil (Dicționar de neologisme, 1986)
VODEVÍL s.n. Mică piesă de teatru de un comic facil, cu intrigă complicată, neverosimilă și o acțiune bogată, dar artificială, în al cărei text sunt intercalate cuplete satirice cântate. [Pl. -luri. / < fr. vaudeville, cf. (Théâtre du) Vaudeville].

vodevil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VODEVÍL s. n. mică piesă de teatru cu un comic facil, cu intrigă complicată, neverosimilă, și o acțiune bogată, dar artificială, în al cărei text sunt intercalate cântece vesele satirice. (< fr. vaudeville)

vodevil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vodevíl (-luri), s. n. – Comedie conținînd mici cuplete cîntate. Fr. vaudeville. – Der. vodevilist, s. m. (autor de vodeviluri).

vodevil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vodevíl s. n., pl. vodevíluri

vodevil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vodevil n., pl. urĭ și e (fr. vaudeville, alterațiune din Vau de vire [cîntece din] valea [rîuluĭ] Vire [în Calvados]). Mică pĭesă teatrală cu cuplete. – Olivier Basselin, lucrător de postav în orășelu Vire, în sec. XV, compunea cîntece satirice care străbătură curînd valea rîuluĭ Vire. Depărtîndu-se de locu de origine (vau de Vire), numele degeneră în vaudeville. Primele vodevilurĭ fură cîntece de beție, pe care licența băutorilor le făcu curînd caustice și răutăcĭoase. Acest gen dură pînă la sfîrșitu secoluluĭ XVIII. Chear [!] de la începutu acestuĭ secul, ast-fel de cîntece fură intercalate în pĭesele teatrale de bîlcĭ, care se numiră atuncĭ „piese cu vodevilurĭ” saŭ, maĭ pe scurt, „vodevilurĭ”. Cînd comedia cu cuplete, ilustrată de Désaugiers, Scribe, Labiche dispăru, numele de „vodevil” rămase aplicat orĭ-căreĭ comediĭ ușoare, cu intriga bine țesută și cam liberă.

vodevil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vodevil n. comedie ușoară amestecată cu cuplete și cu refrenuri cântate după melodii familiare (= fr. vaudeville).

vodevil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VODEVÍL, vodeviluri, s. n. Specie de comedie ușoară sau de farsă (într-un act), în textul căreia sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral. — Din fr. vaudeville.