vodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÓDĂ s. m. Titlu dat domnilor țărilor românești, adăugat de obicei după numele lor; domnitor;
p. ext. principe, rege; persoană care avea acest titlu. ♦
Expr. A nu-i păsa nici de vodă = a nu se teme, a nu-i păsa de nimeni.
A mânca (din) pita lui vodă = a fi slujbaș la stat. – Din
sl. [voje]
voda.