voaletă (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)VOALÉTĂ, voalete, s.f. Țesătură subțire, foarte rară, fixată la pălăriile femeiești ca garnitură sau pentru a acoperi fața.
voaletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din
fr. voilette.voaletă (Dicționar de neologisme, 1986)VOALÉTĂ s.f. Voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. [Pron.
vo-a-. / < fr.
voilette, după
voal].
voaletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOALÉTĂ s. f. voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. (< fr.
voilette)
voaletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voalétă (voa-) s. f.,
g.-d. art. voalétei; pl. voalétevoaletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. — Din
fr. voilette.