voala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOALÁ, voalez, vb. I.
1. Tranz. A acoperi cu un voal (
1); a ascunde, a masca;
fig. a înșela aparențele ◊
Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦
Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa.
2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (
2); a se înnegri. – Din
fr. voiler.voala (Dicționar de neologisme, 1986)VOALÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (
fig.) a înșela aparențele. ◊
refl. (
Despre voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa.
2. (
refl.) (
Despre un material fotografic) A se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. [Pron.
vo-a-la. / cf. fr.
voiler].
voala (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOALÁ vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. II. refl. 1. (despre voce) a-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. 3. (despre o piesă de lemn sau de metal, o foaie de tablă etc.) a se deforma, a nu mai fi plană. (< fr.
voiler)
voala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voalá (a ~) (voa-) vb.,
ind. prez. 3
voaleázăvoala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOALÁ, voalez, vb. I.
1. Tranz. A acoperi cu un voal (
1); a ascunde, a masca;
fig. a înșela aparențele. ◊
Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦
Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa.
2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (
2); a se înnegri. — Din
fr. voiler.