vlăguì - explicat in DEX

vlăgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.

vlăgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă

vlăgui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. — Vlagă + suf. -ui.

vlăguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.