vlăgui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi.
2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. –
Vlagă +
suf. -ui.vlăgui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vlăguí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vlăguiésc, imperf. 3
sg. vlăguiá; conj. prez. 3
să vlăguiáscăvlăgui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi.
2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. —
Vlagă +
suf. -
ui.vlăguì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri:
cari erau vlăguiți din cale afară CR.