vlăguitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Istovitor.
2. S. m. și
f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [
Pr.:
-gu-i-] –
Vlăgui +
suf. -tor.