vladnic - explicat in DEX

vladnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

vladnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
vládnic, vládnică, vládnici, vládnice, adj. (înv.) 1. puternic, solid, rezistent. 2. (s.n.) lac mare.

vladnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vládnic (înv.) adj. m., pl. vládnici; f. vládnică, pl. vládnice

vladnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.

vladnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vladnic a. puternic: brazda vladnică a Troianului OD. [Ceh. VLÁDNY, puternic, dominant]. ║ n. lac mare: codrul și valea se făcură vladnic de sânge închegat POP.

vladnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VLÁDNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (înv.) Puternic, solid, rezistent. — Et. nec.