vlăjgan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VLĂJGÁN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și
f. Tânăr voinic, zdravăn. –
Cf. scr. vlažan.vlăjgan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vlăjgán s. m.,
pl. vlăjgánivlăjgan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vlăjgan m. om înalt și spătos. [Lit. om cu vlagă].
vlăjgan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. —
Cf. sb. vlažan.