vițea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIȚEÁ, vițele, s. f. Vacă până la vârsta de un an; vițică. –
Lat. vitella.vițea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vițeá/vițícă s. f.,
g.-d. art. vițélei; pl. vițéle, art. vițélelevițea (Dicționaru limbii românești, 1939)vițeá și
-ícă f., pl.
ele (fem. d.
vițel saŭ lat.
*vitĕlla). Vacă tînără nu încă
juncă.vițea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIȚEÁ, vițele, s. f. Puiul-femelă al vacii, până la un an; vițică. —
Lat. vitella.