vizionar - explicat in DEX

vizionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă stăpânit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediată); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobișnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

vizionar (Dicționar de neologisme, 1986)
VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre firea lor; adesea s.) Care este stăpânit de vise, de idealuri; care prevede și prevestește evenimente viitoare. 2. Fantastic, extravagant. [Pron. -zi-o-. / < fr. visionnaire].

vizionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (și s.) care prevede, întrezărește evenimente viitoare; stăpânit de vise, de idealuri. 2. fantastic, fantezist. (< fr. visionnaire)

vizionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vizionár (-zi-o-) adj. m., pl. vizionári; f. vizionáră, pl. vizionáre

vizionar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vizionár, -ă s. (d. lat. vísio, visionis, viziune; fr. visionnaire). Care are viziunĭ, visător, ideolog. Adj. Fire vizionară.

vizionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vizionar a. care crede că are viziuni, revelațiuni: sfinte firi vizionare EM. ║ m. cel ce are idei extravagante: vă numim vizionari EM.

vizionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă antrenat de vise, de idealuri (irealizabile); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; fantezist, nerealist. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. visionnaire.